V. SURPRIZA NEUROSTIINTIFICILOR – NU E NIMENI ACASA!
De ceva vreme specialistii in neurostiinte au facut o descoperire care a generat oaresice tulburare in randurile lor – anume ca atunci cand intri tot mai adanc in tine gasesti … nimic! Nu e nimeni acasa! Adica ceea ce tu simti ca este atat de real si consistent (eul/sinele), nu este decat o creatie a mintii, o functie a acesteia.
Descoperirea a facut valva la congresele de specialitate. S-a vorbit acolo de iminenta schimbarii mentalitatii generale (urmare a popularizarii descoperirii), ba chiar de posibila panica ce s-ar putea instala cand vor afla oamenii un asa ceva…
Reactia surprinde, fireste, in conditiile in care descoperirea a fost facuta de … atei. De persoane care nu cred in ideea de suflet. Si atunci – ce se asteptau sa gaseasca? Daca descoperirea ar fi fost facuta de credinciosi, poate ca panica/dezamagirea s-ar mai fi justificat; pentru ca s-ar fi infirmat o asteptare/certitudine. Dar ateul ce se asteapta sa gaseasca inlauntru? Ateul nu crede ca totul este doar fizic? Si fizic privind chestiunea, orice s-ar gasi, acela nu este la randul sau alcatuit din ceva? Pentru unii poate fi inspaimantatoare ideea ca inauntrul fiecaruia dintre noi nu este nimeni (nimicul poate fi terifiant). Insa si daca am fi gasit pe cineva sau ceva inauntru, s-ar fi nascut intrebarea – dar ce este/cum functioneaza? Si asta ne-ar fi fortat sa adancim si mai mult cautarea. Si daca astfel am fi dat de ceva in ceva, iar ar fi aparut intrebarea – ce e acel ceva din ceva. Si tot asa… Deci pana la urma pare ca ajungem la nimic… Pentru ca altfel ar insemna ca exista ceva; care ceva ar avea limita.
Asa ca daca mergi pana spre strafunduri, ce se poate gasi (in plan fizic)?
Aceasta reactie pare sa arate o data in plus ca nu obisnuim sa ne ducem rationamentele pana la capat si traim pe niveluri de constientizare mai superficiale decat ne place sa credem.
Sau poate demonstreaza ca ateu esti din gandire, insa simtamantul ca esti, ca esti un eu, este din constructie (si de aceea predomina).