RECEPTIV.

Cu ce au randurile astea de-a face? Cu ceea ce se obisnuieste a fi numit “spiritualitate”.

Numai ca atat de neglijent a ajuns sa fie folosit acest cuvant (de nici nu mai intelegi la ce se refera, pana la urma…) ca ne vom feri sa il folosim.

I. CE AVEM AICI?

Cu ce au randurile astea de-a face? Cu ceea ce se obisnuieste a fi numit “spiritualitate”. Numai ca atat de neglijent a ajuns sa fie folosit acest cuvant (de nici nu mai intelegi la ce se refera, pana la urma…) ca ne vom feri sa il folosim.

Bun, dar ce trateaza, totusi? Ce preocupa pe fiecare dintre noi, dincolo de cum gasesc scoala, serviciul, partenerul, etc. ideale. Fiecare are daca nu intuitia, macar asteptarea sa mai fie ceva, dincolo de preocuparile curente/carne/materie…

Pai e spiritul, se vor grabi unii. De unde si nevoia de a folosi, totusi, termenul de spiritualitate, nu?

Asa va fi fiind, pesemne, insa … esti sigur ca ti-e clar ce insemna “spirit”?E un cuvant pe care cu totii il folosim in mod curent. Cu atata naturalete incat s-ar zice ca nu doar tu, cel care il evoci, dar toata lumea, chiar, stie ce inseamna cuvantul / conceptul / realitatea (?) asta…Da’ sigur e asa?

Fiecare dintre noi este preocupat de anumite intrebari. Observam insa ca incercand sa gasim raspuns la o intrebare, dam in alta; si tot asa… Pana cand … ramanem buimaci, realizand ca insa si intrebarea se dizolva, pentru ca, cumva, (de la un nivel incolo), nu mai are sens ce te intrebai …

Surpriza vine cand constientizezi ca totusi, nu ramai cu mana goala dupa efortul asta de adancire. Cumva, ceva, pare sa se limpezeasca, totusi… Poti avea impresia ca intelegi; poate nu pe cale intelectuala, dar cumva intelegi. Uneori poti chiar sa ai impresia ca ai inteles pana la capat / in mod definitiv. Si poti trai o vreme in certitudinea asta. Pana cand te (re)viziteaza o idee / intrebare si limita pe care credeai ca o atinsesesi (si pe care o considerasesi a fi ultima) dispare si ea si iar ramai suspendat in imponderabilitate. Imponderabilitate frustranta, fireste, ca doar credeai ca i-ai dat de capat, nu?

Bineinteles ca efortul asta de cautare poate fi si mai productiv atunci cand este insotit de niscai adjuvante – studiul stiintific, rugaciunile, meditatia, etc., dupa gust… Toate, absolut legitime.

Pentru acestea gasesti destule surse in alta parte. Nu toate de aceeasi calitate, dar se gasesc.

Noi pe alta carare ne propunem sa mergem. Nu pentru ca e mai buna, nu pentru ca e mai eficienta, ci pentru ca asta ni s-a deschis noua. “Alta” e si asta un fel de a spune, pentru ca nu vei gasi aici nimic original, pana la urma…

In fine, adulmec-o putin si daca simti impuls, citeste pana la capat…

Si o sa vezi tu unde te duce…

Ce putem sa iti spunem de pe acum e ca si daca ajungi in acelasi loc in care am ajuns si noi, cu siguranta

  • o sa-ti para diferit
  • o sa-l descrii diferit.

Diferit de experienta oricui. Pentru ca totul pare sa tina de configuratia mintii cu care se “prinde” experienta.

Tocmai de aceea poate ca e important si cu ce ne mobilam mintea, nu?

Or ce ne-am propus noi este sa arunci o privire asupra mobilierului actual (certitudini si spaime) si poate iti vine sa redecorezi.

Sau nu; vezi tu…

Dar redecorarea (daca o faci) o sa o faci dupa gustul tau. Dupa idei care tie or sa-ti vina…

Importanta precizarea asta. Pentru ca te scuteste de frustrarea pe care altminteri o poate genera constatarea ca nu primesti mare lucru citind aici.

I.1. CUM A APARUT?

De ce ne-am apucat sa scriem aceste randuri? Pentru ca am observat modul nebulos in care este satisfacuta aceasta nevoie profund umana de a cauta sa se inteleaga sau de a aspira spre dincolo de fizic.

Modul in care ne explicamcei mai multi dintre noirealitatea in care traim aduce a franturi de informatii din care se incropesc franturi de rationamente care dau un tablou/model explicativ nu doar incomplet (nici nu se poate altfel, pesemne), dar incoerent, de multe ori…

Mai ales astazi, cand a devenit abundenta productia de carti care popularizeaza ultimele descoperiri ale stiintei sau carti fundamentale apartinand altor culturi. Iar internetul permite acum ca, daca nu ai resurse materiale, de timp sau dispozitie, sa urmaresti tot soiul de conferinte sau satsanguri ale unor maestri spirituali de pe canapeaua proprie. Ceea ce este un progres extraordinar, care aduce foloase incontestabile. Insotit insa de riscul de distorsiune (mai cu seama a unor elemente provenind din culturi cu care nu esti familiarizat).

Studiul textelor consacrate, contactul uman direct cu anumite persoane (prin care transmisia se poate face si/mai bine fara cuvinte) isi au rostul lor.

Dar cine mai are timp de asa ceva ? Vrem repede. Adica vrem sa primim repede.

Dincolo de timpul acordat, si atitudinea s-a modificat putin – reverenta cu care erau abordate candva textele si persoanele spirituale pare sa fi ajuns inlocuita de o nerabdare manifestata prin asteptarea ca textul sau invatatorul sa clarifice in cateva minute subiecte cu care si-au batut atatia capul viata intreaga. Accentul nu se mai pune pe efortul personal, ci pe pretentia ca taine adanci sa fie explicate in doua fraze. Gasesti normal sa studiezi matematica, bunaoara, ani intregi, dar tocmai Tainele Universului tu le vrei lamurite rapid…

Forma cea mai neproductiva a acestor distorsiuni este insa asteptarea ca intelegerea sa se faca doar pe cale intelectuala. Or in chestiile astea nu asa merg lucrurile. Ca sa ai acces la spirit,pare ca trebuie folosite (si) alte instrumente, nu doar ascutimea intelectului. Trebuie sa ajungi sa te deschizi. Adica sa devii receptiv. Scop in care – sa te pui la inmuiat; certitudinile, mai ales. Odata deschis, raspunsurile (pot sa) vin(a) singure. Pentru ca intr-o zi, spontan sau gradual, sa te dizolvi. Ce o sa se dizolve? O sa vezi tu. O vreme nici nu o sa intelegi ce se intampla, probabil. Dar ceva o sa fie sigur – o sa te simti altfel.

Realitatea insasi o sa o percepi altfel.

I.2. CE NU SE OFERA?

Pornim de la observarea a doua paradoxuri

  • cu cat se aprofundeaza cunoasterea, cu atat se stie (sau cel putin, se poate vorbi) mai putin despre obiectele examinate; remarcabil ca in loc sa se obtina raspunsuri se dizolva intrebarile cu care s-a investigat
  • pe masura ce se dizolva certitudinile (ideile, modelele explicative dobandite prin intelect) in loc de neliniste / anxietate provocate de regula de teama de necunoscut, se instaleaza o (crescanda) stabilitate senina.

Asa ca nu ne propunem sa oferim

  1. idei prezentate ca certitudini – (cel mai probabil) nu exista asa ceva; nu exista certitudini. Certitudinile sunt doar concluziile pe care le ai la un moment dat. Continuarea investigatiei (care nu trebuie sa fie exclusiv intelectuala) conduce spre noi profunzimi, care modifica concluziile anterioare
  2. retete, metode practice concrete – nu ne propunem sa acoperim acest segment, existand deja suficiente de acest fel care pot fi usor accesate (prin intermediul cartilor, internetului, contactului direct cu persoane specializate)
  3. adevarul – (cel mai probabil) nu exista asa ceva (macar pentru ca ceva e adevarat pentru cineva; in raport de filtrele pe care viata i le-a format)
  4. un model de rigoare (logica). Arhitectura materialului astuia nu este nici pe departe impecabila. E important sa precizam dintru-nceput ca nici nu s-a urmarit asa ceva. Cine urmareste perfectiunea, sa se reintoarca la folosofie si stiinte, poate. Aici ne-am propus sa te ducem undeva (la anumite experiente directe), nu sa iti convingem intelectul de ceva.

Si inca ceva – este foarte raspandita ideea ca trebuie ajutati toti oamenii sa ajunga daca nu la Dumnezeu, macar la maximul potentialului fiecaruia. Nu impartasim aceasta preocupare. Asta neinsemnand ca cine procedeaza altfel greseste! Apreciem insa ca realitatea / viata este diversificata, astfel incat efortul de uniformizare nu se justifica (chiar cand este animat de o intentie altminteri generoasa).

Asa incat cine trage vreun folos, bine, cine nu … isi va vedea de viata ca si pana acum; nicio problema. Nu inseamna ca greseste ceva… E chestie de alegere.

I.3. CE SE OFERA?

Nu mare lucru

  • intrebari
  • 4 sugestii (portalurile).

Sunt intrebari utilitariste si intrebari care transforma / dizolva. Prima categorie nu intereseaza aici.

La cele care transforma, nu raspunsul conteaza. De altfel, fiecare gaseste raspunsul lui.

De aceea raspunsurile (religiilor, filosofiilor, maestrilor spirituali) sunt atat de variate.

Si de aceea nu ne-am propus sa livram raspunsuri.

Ce pare sa conteze este efortul propriu de a gasi raspunsul. Nu neaparat pe cale intelectuala.

Despre sugestii – daca sunt practicate cu consecventa, pot sa se dovedeasca porti / portaluri spre … un alt fel de a percepe insasi realitatea; si, mai important, de a te percepe pe tine.

I.3.1. INTREBARI (IN LOC DE RASPUNSURI)

Si daca ar fi descris toata lumea in acelasi fel contactul cu dimensiunile mai subtile ale fiintei/realitatii, tot nu te-ar fi ajutat la mare lucru sa afli raspunsul lor. Chiar daca suntem obisnuiti sa credem ca le rezolvam pe toate cu ganditul, in tipul asta de demers lucrurile nu merg asa. Folosul se trage din scuturare, din zdruncinare (-a certitudinilor si spaimelor) care creeaza fisuri, crapaturi, goluri. Si prin respectivele goluri “intra” ce vrei tu sa afli pe calea intelectuala. De unde? Nu e treaba ta acum sa afli de unde! Treaba ta e sa “orientezi antena”. Si cand o sa prinzi semnalul, o sa incepi sa primesti si raspunsuri. Pe care o sa le stii, chiar daca o sa ai dificultati sa le exprimi in cuvinte.

Bine, bine, dar… asa si pe dincolo. Mintea vrea ea sa stie dinainte. Nu te lasa sa te apuci de treaba pana nu stie ea cu precizie parcursul. Nu doar pentru ca e curioasa, ci (pentru ca iti da senzatia ca o face ca) sa te protejeze. De fapt o face ca sa se protejeze pe ea; mai precis configuratia si continutul actual. Nu vrea schimbare, pentru ca schimbarea presupune cost energetic si riscuri, fireste; daca ti se intampla ceva (cand accepti schimbarea)?

Nu trebuie sa te superi pe ea, insa. Nu doar pentru ca nu este constienta, ci un mecanism, dar si pentru ca fara acest sistem de siguranta al fricii de nou probabil ca nu evoluai pana aici.

Viata insa nu se traieste (numai) prin mecanismele de siguranta. Asa ca da-ti drumul cu curaj, ca s-ar putea ca (pana la urma) sa-ti placa; si parcursul si destinatia…

I.3.2. STUPOAREA (CA INSTRUMENT DE CUNOASTERE)

Stupoarea e de multe ori conditia fara de care nu se produce transformarea. Cautarile care te lasa neschimbat nu folosesc la mare lucru; pot produce placere, poate (ori frustrare, dupa caz). Cata vreme ce stiai si cum percepeai raman neschimbate, tu esti acelasi. Or demersul asa-zis spiritual tinteste, de regula, daca nu la transcendere, macar la o oaresice elevare, nu?

Aici stupoarea lucreaza mai bine ca o minte ce sfaraie (de la efortul de gasire a raspunsurilor). Stupoarea produsa de o anumita intrebare care te face sa realizezi ca utilizai cu lejeritate (de fapt, inconstienta) notiuni de continutul carora erai atat de sigur si acum simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare.

I.3.3. PROCEDURA DE ABORDARE A INTREBARILOR

Cand dai de intrebari, opreste-te; nu citi mai departe. Stai pe intrebare. Las-o sa intre.

Nu trebuie sa te astepti, insa, ca daca stai cateva secunde pe intrebare, o sa iti vina imediat raspunsul. Cel mai probabil nu. Si atunci? Tu fa-o si o sa vezi… Important e sa te opresti din citit. Abia oprirea aceea e conditia ca sa gasesti ce cauti. Pentru ca in stupoarea aia, in linistea aia, se reaseaza lucrurile; se misca placile tectonice ale actualelor cunostinte / certitudini. Si (poate) vine si raspunsul. Dar nu (neaparat) acum, cand citesti, sau cand stai “pe ganduri”. Poate cand faci dus, poate cand conduci, o sa vezi tu. Ideea e sa absorbi intrebarea, sa nu treci repede peste ea. Odata ce s-a prins, cumva lucrarea incepe.

Dar, inca o data spunem – nu te grabi. In general ni se recomanda ca atunci cand riscam impotmolirea in lectura, sa trecem mai departe si sa revenim apoi intrucat la fiecare din citirile succesive mai patrundem cate un strat. Nu si aici, insa. Daca treci peste intrebari cu gand ca le iei mai in serios la a doua citire, iti diminuezi drastic sansele de producere a efectelor scontate. Pentru ca mintea o sa recunoasca intrebarile si o sa inceapa sa le caute raspuns intelectual. Or aici instrumentul nu intelectul este! De aceea recomandam sa folosesti surpriza. Surpriza pe care o are mintea citind anumite intrebari. Citind prima data! Apoi, deja le stie si e in elementul ei. Dar tu ai pierdut trenul…

I.3.4. DE CE NU OFERIM RASPUNSURI?

Pentru ca raspunsul meu prin natura lucrurilor nu poate fi si raspunsul tau! Pentru ca raspunsul depinde de filtrul prin care punctul asta de constiinta pe care il numesti “eu” percepe Lumea / (practic –) restul. Gandeste-te ca pentru a vedea, ai nevoie de ochi, nu? Pai si ce vezi nu depinde de acuitatea vizuala a ochilor prin care vezi? Gandeste-te nu numai la faptul ca ochii mei vad diferit de ce vad ochii tai, dar si ca aceiasi ochi pot vedea diferit in timp. Dincolo de modificarile aduse de inaintarea in varsta, acuitatea vizuala nu poate fi modificata? Fireste – cu microscoape, cu telescoape, sau cu diferite substante (daca nu in sens pozitiv, macar negativ), nu?

Sau vazuta altfel – daca te uiti prin ochelari cu lentile verzi, nu vezi realitatea in tonuri verzi? Daca schimbi lentilele, nu se schimba si perceptia?

Mutatis mutandis la fel e si cu celelalte mijloace de perceptie, nu? Incluzand mintea. Cu filtrele ei de conceptii, de viziuni (de preferinte si aversiuni).

De aceea in loc de raspunsuri, noi propunem intrebari. La care sa gasesti tu raspunsul. Sa-ti gasesti raspunsul tau.

I.4. CE SE URMARESTE?

  1. constientizarea anumitor realitati (de genul)

a.1. contrar perceptiei comune ca omul este singura specie constienta si omul este in permanenta (?) constient, de fapt, fiecare dintre noi actioneaza in cea mai mare parte a timpului in virtutea inertiei, automatismelor mentale create de bagajul genetic si contextele in care ne-am format (si continuam sa ne formam) – adica pe pilot automat!

a.2. ca ceea ce exista nu este alcatuit dintr-un singur strat; ci din mai multe, care se intrepatrund si care au grade diferite de subtilitate/densitate. Afirmatie ce nu tine de ocultism – evident ca gandurile si emotiile nu au aceeasi consistenta ca ceea ce numim corp fizic, nu?

a.3. ca tot ceea ce exista are o baza comuna – electronii si protonii care alcatuiesc ochii cu care citesti nu sunt diferiti de cei din componenta ecranului de pe care citesti.

a.4. tot ceea ce exista / obiectele (formele) pe care le percepi sunt proeminente (si dense) in stratul de “suprafata”, dar se estompeaza in baza comuna – daca te gandesti la corpul tau fizic, realizezi ca pe afara vezi pielea, inauntru muschi si organe, si mai inauntru celule, si mai inauntru atomi, apoi particulele si subparticulele si dincolo …. ce o fi dincolo.

  1. dobandirea ori consolidarea unei atitudini generale (mai) relaxate (nu in sens de neimplicare / dezinteres / amorteala ci de eliminare a tensiunilor fizice si mentale care tind sa blocheze curiozitatea si eforturile)
  2. modificarea modului de a gandi si (mult mai important!), de a percepe realitatea
  3. modificarea modului in care se reactioneaza la ce aduce viata fiecaruia (in contextul in care pare ca ce conteaza este nu atat ce ni se intampla, ci cum reactionam la ce ni se intampla – sa nu uitam ca cineva a scris Jurnalul Fericirii dupa experienta puscariei comuniste, in vreme ce noi ne simtim coplesiti de nimicuri) – echilibru, stabilitate.

Prezentul demers nu isi propune sa contrazica (idei sau persoane) ci sa sugereze conditiile pentru

  • o configuratie mentala detensionata (premisa esentiala pentru perceperea unor dimensiuni mai subtile ale realitatii)
  • o viziune mai larga asupra realitatii (care include alte abordari, nu respinge sau inlocuieste).

Astfel ca (daca aleg),

  • ateii pot ramane atei
  • agnosticii pot ramane agnostici
  • credinciosii isi pot pastra credinta (indiferent de soi).

In esenta, scopul este sa se schimbe felul in care se percepe realitatea. Dar pana acolo – modul in care se gandeste; adica – modul in care se explica in termeni conceptuali conteaza, fireste, insa doar ca instrument ajutator. Ce intereseaza este experienta realitatii, nu (doar) filozofatul / speculatiile despre ea. In mod evident gustul ciocolatei nu se confunda cu vorbitul despre ea.

I.5. CARACTERISTICILE MODULUI DE EXPRIMARE

Intrucat traim in vremuri caracterizate de

  • viteza
  • generata de volum coplesitor al informatiei disponibile
  • ceea ce a exacerbat lipsa de rabdare a multora,

ideile sunt formulate aici

  • succinct
  • intr-un limbaj accesibil
  • fara citate
  • fara apel la autoritatea unor personalitati marcante ori texte considerate sacre.

Aceasta abordare se justifica prin intentia de a nu distrage atentia de la ideile spre care se doreste orientat interesul cititorului.

Ce am urmarit a fost

  • sa iti dam acces la anumite idei
  • si sa cream cadrul prin care sa le verifici singur validitatea
  • (pentru ca astfel, mai tarziu) sa se produca in armatura (actuala) de certitudini si spaime,mai intai fisuri, mai apoi crevase
  • si din golul astfel creat sa iasa la lumina / sa preia controlul, dimensiuni mai subtile (ce s-ar puteasa zaca dormante in fiecare din noi).

Ca atare, daca ideile regasite aici nu conving ele insele, atunci inseamna ca ne-am ratat scopul. Pentru ca nu am urmarit sa verifici corectitudinea celor afirmate prin comparatie cu ce au zis altii (pe care i-am fi putut cita). Verificarea pe care o recomandam este una directa, prin experienta proprie, nu tot idei, adica vorbe…