III. PRECIZARE

Vom scrie aici ceea ce in mod obisnuit si-ar fi gasit locul la final. Luam insa in calcul ca randurile de fata pot fi gasite de unii atat de rascolitoare ori dezamagitoare, incat riscul de abandon al lecturii poate fi semnificativ. Si astfel se rateaza esenta.

III.1. ZGUDUIREA CONFORTULUI PSIHOLOGIC

Asadar – citind si mai ales, stand pe intrebarile sugerate aici, poti simti ca se clatina intreg (sau parte din) esafodajul care sustine(-a) confortul tau psihologic. De unde, poate, angoasa…

Fireste, nu in situatia in care parcurgi in fuga. Atunci citesti degeaba, de unde si confortul ca pastrezi ce aveai. Care inseamna, insa, ca ramai neschimbat…

Dar daca vrei sa incerci daca nu cumva poti sa stii altfel, nu doar altceva (oricum, nu ce iti spun altii, ci sa stii ce poti tu sa stii, cu inzestrarile de care dispui) si folosesti intrebarile ca instrumente de investigatie, ceva se poate schimba in tine…

Situatie in care poti sa te simti dezgolit (de haina protectoare a certitudinilor) in crivatul spaimelor/angoaselor generate de mintea fiecaruia dintre noi (uneori).

III.2. NU INLOCUIM CERTITUDINILE

Facem precizarea ca si daca citesti cu atentie randurile astea, tot dezgolit o sa ramai. Pentru ca nu iti propunem sa inlocuiesti certitudinile actuale cu alt set de certitudini (alea “corecte”, pe care ti le furnizam noi, nu?). Ce propunem e sa incerci sa traiesti mai putin preocupat de obtinerea de certitudini, cea ce ar putea sa insemne – mai putin preocupat sa cataloghezi.

Nu-mi pune eticheta ca sunt minunata. Acum poate ca sunt. Dar ai uitat cum eram ieri? Sau inteligenta. Acum sunt, apoi pot sa nu mai fiu, functie de tipul de problema, de dispozitie, etc. Ia-ma asa cum sunt. Cu prospetime, moment de moment.

Etichetarea e convenabila, fireste, dar si limiteaza (pentru ca exclude alte posibilitati). Cand mi-ai spus ca sunt extraordinara, degeaba iti spun altii ca sunt o harpie, ca tu o sa refuzi sa iei in calcul posibilitatea. In fine, intelegi ideea…

III.3. EFECTUL INTREBARILOR – MODIFICAREA CONFIGURATIEI

Ceea ce intereseaza la efectul produs de intrebarile regasite aici nu este atata abandonul certitudinilor actuale. Este foarte posibil ca stand pe intrebarile sugerate de noi sa pastrezi toate sau o parte din certitudinile pe care le aveai la inceput. Si nu pentru ca ai ratat exercitiul, ci pentru ca aveai raspunsurile potrivite (pentru tine). Deci, poate le pastrezi, poate nu. Nu asta e esential.

Esential e sa stai pe intrebarile alea. Pentru ca nu raspunsul formulat in cuvinte conteaza, ci fenomenul acela de stat in cautare, in asteptare, in stupoare, chiar. Acela poate produce anumite deschideri in insasi armatura mintii tale, deschideri care sunt mai importante decat rezultatele/raspunsurile pe care le genereaza punctual. Sau poti spune ca se reconfigureaza parte din hartile neuronale. Nu in cuvinte ne impotmolim acum, ideea sa o prinzi, asta conteaza.

III.4. EFECTUL EXERCITIILOR DE ACCESARE A PORTILOR (CATRE NEMARGINIRE)

Zguduirea configuratiei actuale nu e facuta cu scopul de a ramane dezgoliti si astfel, de a risca guturaiul. Si nici de a imbraca haine noi (pe ale noastre, ca sunt cele mai bune, nu?).

Scuturarea se face doar ca sa mai inmoi miezul de care esti atat de sigur. Ca daca nu il inmoi, mai greu sa intre ceva. A, se poate adauga in continuare la suprafata, pe cale intelectuala, prin ganduri peste ganduri peste ganduri. Asta da. Dar nu asta e de urmarit, pare-se…

Si atunci – dupa permeabilizarea pe care intrebarile o pot produce in tine, mai incolo o sa dai de cateva “exercitii” care te pot trece puntea. Pare ca exista anumite porti prin care poti mai intai sa vezi, mai apoi sa te strecori “dincolo”. De fapt nu e niciun dincolo, ramai pe loc (ca nu ai unde sa te duci altundeva), dar o sa para ca un “dincolo”. Si nu pentru ca intri in hiperventilatie sau ca ai luat mai-stiu-eu-ce halucinogen. Cum zic unii, o sa dispara valul iluziei si o sa vezi lucrurile asa cum sunt. Desi luata foarte in sens propriu de multi utilizatori, noi suntem inclinati sa luam vorba asta in sens mai alegoric. Pentru ca lucrurile or fi ele asa cum sunt, numai ca sunt vazute de cineva (asa cum sunt, sau gresit). Adica nu credem ca toti pot sa vada la fel lucrurile (chiar daca trec de valul asa-numitei iluzii).

III.5. EFECTUL VAZUTULUI PRIN/TRECUTULUI DE PORTI

Ce se intampla … dupa? Asta o sa vedem cand ajungem, fiecare, acolo. Nu descrierile ar trebui sa ne intereseze, pentru ca mintea o sa fabrice automat falsa impresie ca am ajuns deja la capat de drum. Asa ca o sa descoperim individual.

De ce sa ne batem capul, daca nu stim dinaninte? Se merita, nu se merita? Intrebarea este legitima, fireste, dar nu te impotmoli in ea.

Pentru cine nu poate totusi merge asa, fara harta detaliata, recomandarea noastra este sa se opreasca din citit; sa nu mearga mai departe. Ne despartim aici, fara regrete.

Doar exista atatea cai de urmat, nu doar cele sugerate de noi…

Pentru cine este interesat sa continue, putem spune insa ca daca nu ni se spune cum este dincolo, asta nu inseamna ca nu putem vedea ce transformari s-au produs cu cei despre care altii (nu ei insisi, de regula) spun ca ar fi trecut parleazul.

Or acestia

• par sa aiba o seninatate si o stabilitate emotionala pe care si noi le dorim
• desi recunosc faptul ca si ei au trecut prin nelinistile provocate de scuturarea sistemului de certitudini pe care il aveau candva.

Or linistea pe care simti ca o iradiaza un om poate ca da mai precis masura lui decat vorbele pe care le spune. Sunt doar atatia care din gura tare bine le mai zic, insa le simti incrancenarea cu care vor sa faca ei dreptate; si le vezi si comportamentul pe care numai de model nu-ti vine sa-l iei…